fuck valentine…

NU MAI SUPORT…fuck valentine

Nu mai suport abureala asta cu sf valentin, cine a murit si la pus pe el sef la departament-ul de dragoste?! Din cate stiu eu, avem asa ceva in Romania, si e viu si nevatamat, se numeste DRAGOBETE.

Da dragul de el Dragobete, cati dintre el ne mai aducem aminte? Cred ca doar parintii nostri, doar ei mai tin minte cum era de ziua indragostitilor pe vremea lor! De la inceputul lunii am fost baombardat la servici, de colege, ce ii iei ei de ziua indragostitilor, stati ca mai e pana in 24, ce 24, ca in 14 e!!! Ce e in 14, sf valentin, sa va foot pe toate cu tot cu el… cum pana mea sa sarbatoriti asa ceva!! Hai sa ne schimbam ziua nationala, de ce 1 decembrie ca e frig si ninge, de ce nu 4 iulie, ca tot americani dau cu artificii, si poate devenim al 51-lea stat!!

De ce ne place sa furam tot, de ce nu stim sa pastram ceea ce este al nostru?! de ce nu invatam ca si noi avem sarbatorii frumoase, si noi avem ceea ce au ei, dar in schimb noi avem o istorie de mai mult de 2000 de ani, pe cand ei, de aproximativ 300!

Dar ce sa facem noi, acesta generatie de copy paste, care ar fii in stare sa o vanda si pe mama lor pentru a fii siguri ca ajung undeva, ca realizeaza ceva in viata!

Aceasta sarbatoare, importata aduce succes comercianitlor, de ce trebuie sa sarbatorim iubirea intr-o zi anume, de ce sa nu o sarbatorim 365 de zile pe an?! de ce data de 14 februarie, de ce sa imbogatim comerciantii! da stiu, acu voi fii pus la zid, ca nu iubesc, ca nu vreau sa cumpar nimic, dar oare daca ii cumpar ceva, ca asa e frumos, o iubesc cu adevarat?! in ce consta iubirea?! in ce consta dragostea fata de o persoana?! in cadouri?! in cuvinte?! nu eu zic ca dragostea se demonstreaza, prin ceea ce faci zi de zi cu persoana iubita! in ceea ce doresti sa exprimi prin gesturile tale! degeaba iau cadouri scumpe, daca cand am ocazia te insel cu cine apuc!

Da nu sarbatoresc valentine`s day, am dragobete, si ma mandresc cu el!

Publicat în:  on 09/02/2010 at 17:41 Comentariu (1)

nepotisme

Recunosc ca am fost influentat, sa scriu acest post!

Cum putem sa traim intr-o societate care favorizeaza nepotismul, e bine sa fii oare, nepotul unei persoane care are o anumita influenta intr-un oras?

Ceea ce ne doare cel mai tare, este ca intr-o tara din UE, in mileniul III, inca suntem condusi de perosane care au carat toata viata lor hartii, intre biroul unchiului, si birourile subalterniilor! Suntem crescuti in aceasta societate, inca de mici, vedem cum anumiti colegi de clasa, de grupa la universitate, sunt ajutati, chiar impinsi de la spate, ca sa ia note mai mari ca noi, cei care ne tocim coatele pe la universitate!

Dupa ce facem facultati, masterate, ajungem la varsta cand parinti nostri, ne trimit sa traim pe picioarele noastre; sa ne evaluam cunostintele acumulate la scolile platite, din banii lor! Dar ne izbim de aceleasi favoruri, facute, prestate de catre unchi, bunici sau cine stie ce verisori, de-ai nostri, care ne ajuta, chiar daca stiu ca un altul mai bine pregatit ca noi ar face mai bine fata pe un post similar.

Suntem satui de nepotisme, de copii lu tata, care ajung in Parlamentul European, dar merg la Bruxelles, doar la cumparaturi! Le este greu sa faca ceva fara a fii sprijiniti de parinti, le e greu sa schimbe mentalitatea comunista in care copilul meu trebuie sa ma urmeze in ceea ce fac, sa fie un nou Eu!

Imi aduc aminte, cum in studentia mea, profa, profu ajuta pe cine vroia el in timpul examenului, si doar cine vroia el trecea examenul din prima sesiune! Mai tarziu in periplul meu, cu bursa, bineinteles in Italia, am vazut ca nu se facea diferenta intre studenti, in timpul examenului! Dupa eventual noi ERASMUS-i eram ajutati, putin, ca sa ne indeplinim creditele, ca sa nu avem de suferit la intoarcerea in tara!

Dar asta este, cum spune cineva cunoscut noua, tuturor: Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

Publicat în:  on 27/01/2010 at 21:25 Comentarii (2)

îmi pare rau

De câte ori am folosit expresia îmi par rău, de câte ori am spus-o și am simțit-o efectiv?! De câte ori am repetata greșeala, de câte ori, de câte ori…

Orice întrebare areși un răspuns, da cu toți stim ce greu ne este să recunoaștem că am greșit! Și eu am greșit de multe ori, și am greșit față de persoane care acum în momentul de față nu mai am cum sa îmi cer scuze. Recunosc că am spus de multe ori, îmi pare rau și nu am simțit-o. Da știu am fost un porc, sper sa nu luași gripa porcină de la mine!

Stăteam azi și mă gândeam ce dor îmi e de cineva, ce dor îmi este de aceea persoană dragă, ce rău îmi pare că nu am spus ce rău îmi pare, cand aveam ocazia să o spun!

Viața merge înainte, oricum banuiesc, că știe că îmi pare rău, sau cel puțin sper că știe.

Îmi pare rău!

Publicat în:  on 14/01/2010 at 20:27 Comentarii (6)

Diferente

Am citit astazi pe blogul unei prietene, despre sex-ul oral…

Vroiam sa cunosc diferenta dintre dragoste si sex, cunosc multe persoane care spun ca au facut dragoste, dar de fapt au facut sex, nu inteleg prin ce se diferentiaza sex-ul de dragoste…

Te iubesc, doua cuvinte care ne dau pe toti pe spate… dar oare ce este iubirea, cine ar gasi o definitie, nu cea din DEX, pt aceasta activitate… e greu sa cunosti iubirea, acum parca o sa vad ca o sa mi se urce toate femeile in cap, cum nu ai iubit in viata ta?! daca imi spuneti cum se manifesta, poate va raspund…

O alta mare problema, la diferente ma refer, este de ce barbati care iubesc sex-ul sunt obsedati, iar femeile nimfomane?! nu sunt si ele obsedate?! de ce un cuvant asa de urat pt barbati, de ce nu sunt nimfomani…

Cineva spunea ca sexul si violenta vor vinde materiale pt o eternitate, avea dreptate! Nu am vrut sa ma scuz prin aceasta afirmatie, despre ce am scris in seara asta, dar… tot timpul este un dar, dupa ce am citit la Dianne ce sustinea despre sexul oral, am simtit nevoia sa imi exprim anumite opinii pe blog-ul meu!

Deci, ma ajuta cineva?!

Publicat în:  on 03/01/2010 at 22:46 Comentarii (4)

2010

Imi plac reclamele vodafone, ce planuri ai pt 2010… greu de spus

1. sa fiu indiferent,

2. sa fiu mai dificil,

3. sa fiu mai arogant,

4. sa fiu iubit de toata lumea,

5. sa imi gasesc gajik, stabila,

6. sa fiu mai darnic,

7. sa ofer si eu iubre, sau nu,

8. sa fiu mai discret,

9. sa fiu mai realist,

Cam atat imi propun! Sper sa reusesc sa realizez ceea ce imi doresc, daca nu, ceea ce ramane sper sa reusesc in 2011.

V-am pupat pe toti si va doresc sa aveti parte de un an nou mai fericit, mai plin de bucurii si sa aveti parte numai de realizarii!!

LA MULTI ANI ROMANIA, LA MULTI ANI 2010!!

Publicat în:  on 01/01/2010 at 18:19 Comentariu (1)

24, 25 decembrie

Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluţiei.

Pe 25 decembrie, în urma unui proces al Tribunalului Militar Excepţional organizat de CFSN, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00. În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceauşescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.

In urma unui proces murdar, in care si apararea sa dat cu acuzatia, sunt ucisi rin impuscare, ce popor, ce persoane, pot da un asa verdict in ziua de 25 de decembrie?! Ziceau ca vor sa sarbatoreasca Craciunul, l-au sarbatorit, ptin jerfa sotilor Ceausescu, care oricum la varsta care o aveau nu ar fi rezistat foarte mult regimului de detentie.

Nu am inteles de ce si cum sa putut ajunge la un asa proces, cum au putut sa isi verse ura asa de tare pe 2 persoane lipsite de orice aparare, dupa cum bine stim revolutia era terminata, Nicolae,  nu mai era presedinte, o functie care ia fost luata, dar cum spunea si el, doar marea adunare io poate lua; a fost cea mai rusinoasa revolutie facuta in Romania, ia dupa 20 de ani unde am ajuns?!

Ni se spune ca suntem o generatie de sacrificiu, asa li se spunea si parintilor nostrii, asa li se va spune si copiilor nostrii? Oare cate generatii trebuie sa fie sacrificate ca sa reusim sa traim democratic…

Publicat în:  on 27/12/2009 at 09:44 Comentariu (1)

23 decembrie…

Pe 23 decembrie, 1989, soldaţi în termen şi ofiţeri de la o unitate militară din Câmpina au fost trimişi să apere Aeroportul Internaţional Otopeni. În seara de 22 decembrie, generalul Iosif Rus, comandantul de atunci al Aviaţiei Militare, a aflat că Aeroportul Otopeni urma să fie atacat de terorişti. În jurul orei 22:00 el a luat legătura, pe telefonul guvernamental, cu generalul Grigorie Ghiţă, comandantul Trupelor de Securitate. Împreună cu acesta s-a decis ca în sprijinul dispozitivului de apărare a aeroportului să fie trimise două companii de la şcoala de subofiţeri de la Câmpina. Sosite în apropierea Aeroportului Otopeni, cele trei camioane cu militarii de la Câmpina au fost întâmpinate de căpitanul Constantin Ionescu, ofiţerul desemnat să fie călăuza care urma să-i integreze pe nou-veniţi în dispozitivul de pază. Din păcate, această operaţiune de rutină a degenerat într-un haos generalizat. Din motive încă neclare, nimeni nu a comunicat celor amplasaţi în dispozitivul de apărare că militarii de la Câmpina nu sunt terorişti şi au venit să-i ajute. Când camioanele au oprit in apropierea dispozitivului de pază existent, era încă întuneric. La un moment dat, căpitanul Ionel Zorilă a tras în aer o rafală de avertisment. O rafală care a dat startul unor minute de groază, în care 50 de militari au fost ucişi, iar alţi 13 au fost răniţi. În ploaia de foc a mai nimerit şi un autobuz în care se aflau mai mulţi angajaţi civili ai aeroportului. Tragedia de la Otopeni a intrat în atenţia anchetatorilor încă din anul 1990, dar “Dosarul Otopeni” a avut un traseu juridic la fel de încâlcit ca majoritatea celorlalte dosare privitoare la morţii şi răniţii Revoluţiei. Singurii care au intrat în atenţia anchetatorilor au fost generalii Dumitru Drăghin şi Grigorie Ghiţă şi căpitanul Ionel Zorilă. Acuzaţi de comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, Dumitru Drăghin a primit opt ani de închisoare, Grigorie Ghiţă – şase ani, iar Ionel Zorilă – patru ani. Atât ei cât şi instituţiile la care lucrau – Aeroportul Otopeni, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne – au fost obligaţi să plătească familiilor despăgubiri în valoare totală de peste 37,5 miliarde de lei vechi.

Ce doare cel mai tare este lipsa de comunicare intre comandamente, lipsa de comunicare intre detinutii, asa zisi teroristi, care erau prinsi si batuti crunt sau chiar ucisi in bataie, fara a fi macar judecatii. Faza asta imi aduce aminte zicala vulpii dintr-un banc… care decat ssa piarda timpul cu judecata omoara hotii si abia apoi le ofera judecata propiruzisa, ca sa nu piarda timpul! Asta ca si judecata facuta sotilor Ceausescu, mincinosul proces, sunt scarbit de ceea ce sa intamplat dupa 22 decembrie 1989. Vroiam sa scriu despre mizeria ce sa intamplat astazi in parlamentul romaniei, da romania nu e scrisa gresit, dar sunt scarbit, cum un guvern acum 3 lui nu era bun si astazi, fiind stransi cu usa de FMI, suntem in stare sa o vindem si pe mama, ca sa nu ramanem fara bani ca sa ne intretinem vilutele si sa dam benzina la jipanurile demnitailor!

Traim in romania, dar imi pare rau sa recunosc, imi e dificil sa ma nu fiu arogant int-o tara cae ma dezgusta!!!

PS Acum 20 de anisori, il asteptam pe mos gerila, era mai sarac el, dar macar ne era bagat pe gat ca sa uitam ceea ce trebuie sa sarbatorim, nasterea Domnului, nu rasplatirea copiilor cuminti ;) , asa ca trezirea, Mosul e un nesimtit!!!

Publicat în:  on 23/12/2009 at 19:56 Comentariu (1)

21-22 decembrie, cine-a tras in noi?!

21-22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Brasov, Cluj – Napoca. Soldate cu numeroase victime.

21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor. Declaraţia şi Programul în 11 puncte al Frontului Democrat Roman de la Timişoara, a fost citit din balconul Operei începând cu dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989.

22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi disidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.

Intrebarea care se pune este: cine au fost persoanele care au tras in manifestanti?! deoarece stim ca armata era alaturi de manifestanti, alaturi de “huliganii” asa cum ii numea tovarusul pe revolutionari, cine au fost aceste persoane lipsite descrupule, incat sa traga in persoane neinarmate, in persoane lipsite de aparare?

Cum scria si astazi in Jurnalul National, asa zisi teroristi erau celule antrenate de sistem pentru a prevenii exact ceea ce sa intamplat in decembrie 89, aveau ascunzatori, in care isi tineau armamentul, unde ascultau telefoane, unde asteptau indicatiile date prin emisiile radioului, ascultau printre randurile discursurilor erau persoane fara scrupule, antrenate pt a ucide, pt a inabusii revolutia, si pe cei care se opuneau sistemului!

Important este ce sa intamplat cu acesti teroristi?! Unde sunt in momentul de fata, ce fac oare dupa 20 de ani, timp in care sunt sigur ca au propriile afaceri, cu statul, sau cine stie ce sefi de institutii!

PS Stiu ca v-ati saturat de revolutie, de 20 de ani, dar oare daca nu erau parintii nostri care sa se opuna sistemului, mai ne bucuram noi de inele bvulgari?! de televiziune prin cablu, de internet, dar cel mai important ne bucuram de libertatea de a circula prin lume cum ne doreste inimioara?! asa ca merita si eroii nostri o data pe an sa ne aducem aminte de ei, sau doar mosul trebuie sarbatorit?!

Publicat în:  on 21/12/2009 at 19:54 Comentarii (3)

18,19,20 decembrie 1989

18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceauşescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale şi tehnici dintre cele două ţări.

19 decembrie – La Timişoara se declanşează greva generală şi se cere demisia lui Nicolae Ceauşescu. Generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, raportează la Bucureşti că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timişorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.

20 decembrie – Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceauşescu revine în ţară. El se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare.

Pana la urma vinovati se spune ca au platit, au platit ei oare?! daca da, au scapat cam ieftin; dar asta e tara in care traim.

Au murit oameni, mii de oameni, pt liberatatea unui popor. Un popor care inca nu stie sa isi foloseasca drepturile, am cersit in 89 dreptul de a ne alege conducatorul, si parlamentarii, dar cum se vede, nu ne intereseaza sa mergem sa ne exprimam votul.

Cand ne vom trezi si vom incepe sa realizam ceea ce am primit la revolutie?! Fugim toti din tara, fugim si ne e greu sa ne mai aducem aminte de casa, cand dam de civilizatie, ne intoarcem acasa de sarbatorii, si vrem sa plecam cat mai repede inapoi, cand realizam ca am ramas pe loc, de 20 de ani batem pasul pe loc, si realizam cu stupoare ca mai bine e afara, acolo unde ne e bine si unde suntem apreciati la adevarata valoare.

Publicat în:  on 19/12/2009 at 10:06 Comentarii (3)

17 decembrie

Acum 20 de ani, Timisoara in piata Operei, se auzeau primele focuri de arma, izbucnea revolutia armata; armata avea ordin precis, sa traga in multime pt a oprii orice represalii impotriva sistemului.

Au murit oameni nevinovati, ucisi de catre niste copii trimisi prea devreme in sistemul murdar al armatei, invatati sa ucida, invatati sa dispretuiasca tot, la cel mai mic ordin. Ordinul era precis, cine nu e cu noi, e impotriva noastra, deci trebuie sa moara!

Asa a si fost, primele persoane rapuse de gloantele revoltei populatiei, insetate de libertate! In seara zilei tab-uri ale armatei impanzeau orasul in cautarea rebelilor, sute de persoane sunt arestate, si alte zeci impuscate!

Trebuie sa le multumim celor care s-au jerfit pt libertatea nostra! Va multumim, fara voi nu am fi cunoscut libertatea de exprimare, libertatea in adevaratul sens.

Vor urma zile crunte, zile in care vor muri alti oameni nevinovati! Zile in care, asa zisi teroristi, vor ucide fara mila, vor ineca in sange orase intregi, baieti blonzi, educati de tovaras si de subalternii lui, vor face minuni, in incercarea de a salva imperiului!

Va multumi, ca v-ati jerfit pt noi! Dumnezeu sa va odihneasca…

Publicat în:  on 17/12/2009 at 23:03 Lasă un comentariu